Serbja

sunt înca fluturi gloanţele
aduse la muzeu
apeşi pe fluier degetul
iar iese la vânat din găuri strigătul
miroase a curând de iarba grea
 înzăpezind cămaşa mea
am nins am plâns in Serbja

pe drum la-ntors din gesturi pasul
 a stat cuminte locului
mereu plecau din umbră
soldaţi spre umbra focului
era uitarea era din cântec
scos numai refrenul
veneau în Serbja ca prieteni
dar deraiau pe-ascuns infernul
am nins şi am tăcut
doar dincolo de verbul mut

la graniţă nu se mai cere paşaportul
demult au îngropat şi dus
la groapă mortul
n-au reuşit la croitor
să-i facă un costum
de dincolo de răsăritul
soarelui postum

au tot trecut pe lista neagră
 încercări
dar sârbul meu de frate
era călare peste nori
degeaba ning degeaba plâng
 gutuiul lumii înflorind
a tot a nins a tot a prins
ţărâna lăcrimând

bojana mi-a spus acasă cumva
 legate să-mi ţin aproape zilele
măcar atât cât Dumnezeu la păsări
 numără cu soţ aripile
 
6 mai 2011, Kragujevac – Serbja