Serafim

A tăcut Serafim a tăcut noaptea
a curăţit gândului a scuturat somnului meu nucul cel mare al cunoaşterii şi el a văzut că nu e rod că nu sunt vrednic să merg lui
– Dacă apele sunt clarvăzătoare din ce neam se trage curcubeul mi-a fost întrebător Serafim era dimineaţă avusesem un vis-ştiam ce va să vie

Înteţea vântul printre coarnele măceşului
Rămas în pragul distanţei repede aprind din candelă şi cad în genunchi şi mă rog
Dar Serafim merge mai departe iară în urma pasului din urmă se aprinde gerul iară în urma pasului dinainte se arată vrabia ciugulind seminţe din anul trecut vai mie – nunta de semne

Nouă zile a mers Serafim printre nimeni
În pântecul lumii se aprinde o taină

2009-11-25T16:00:00+02:00