casă a frigului

dacă aş putea trage linie ca zugravul
uşor
cu creion chimic înmuiat în scuipatul sătul zilei
dacă vinerea aş putea descuia uşile beznei prin care văd uneori oameni
dacă aş găsi casa frigului în care doar scânduri şi ferestre foi de hârtie arse pe margini un briceag ruginit am lăsat
dacă aveţi răbdare cu mine vă mai spun

spre inima mea se apleacă un înger
el zice

sunt în număr de nouă apele toate sunt pe jumătate îngheţate dezleagă la foc mărul necopt
sunt în fiinţă puteri adunate apelor tale înjunghiate maluri surpate în alt număr sucit răsturnat în departe
 
dacă aveţi răbdare cu mine vă spun tot
 
şi fiindcă Domnul se grăbeşte să îmi afle absenţa iată cum linia trasă e chiar streaşina ta de la casă