Psihologia adolescentului

1. Etapele dezvoltării individului
Necesitatea analizei vârstelor şcolare are, printre alte roluri, şi unul aplicativ imediat: să sensibilizeze asupra particularităţilor de vârstă ale elevilor şi să ofere sugestii de acţiuni pedagogice sau didactice.
Psihologia contemporană a stabilit, definitiv, că între diferitele vârste ale individului nu e numai o diferenţă cantitativă. Dezvoltarea omului nu se face numai printr-un proces de adăugare, ci şi printr-unul de diferenţiere, de adâncire şi personalizare. Aşadar, există şi o diferenţă calitativă între vârste. Aceasta, însă, nu înseamnă că o vârstă este mai de preţ decât cealaltă, nefiind admis conceptul că valoarea vârstelor creşte în raport cu succesiunea lor. În fiecare vârstă procesul de dezvoltare al individului, cu tot complexul de fapte biologice, psihologice şi educative formează „un ciclu, un ev al individului” (1), cu achiziţiile şi conţinutul căruia se merge mai departe în viaţă. Rousseau spune: „Fiecare vârstă, fiind o stare a vieţii, are un fel de perfecţiune, de maturitate proprie a ei” (2).
Specialiştii sunt de acord că dezvoltarea individului se efectuează periodic sau pe etape, însă nu sunt toţi de aceeaşi părere în ce priveşte delimitarea hotarului dintre vârste, lucru dificil de stabilit cu precizie, pentru că dezvoltarea psihofizică a indivizilor nu se face uniform sau după legi mecanice. Fiziologii şi psihologii au criterii diferite în ceea ce priveşte delimitarea vârstelor, deoarece iau în calcul diferiţi factori: sexul, clima, mediul geografic, condiţia socială sau „legea schimbării instinctelor” (W. James). (3).
J.J. Rousseau împarte vârstele în patru etape: de la 1-2 ani, de la 2-12 ani, de la 12-15 ani şi 15-adult (4). Comenius împarte vârstele până la maturitate tot în patru perioade, fiecare de câte şase ani: prima copilărie, a doua copilărie, pubertatea, adolescenţa. Paul Codin le împarte în numai trei faze: de la 0-6 ani, de la 6-15 ani, de la 15 până la vârsta adultă. (5).
În cadrul tuturor acestor împărţiri adolescenţa începe pe la vârsta de 15 ani (sau în jurul acestei vârste), ceva mai devreme la fete, şi se întinde până către vârsta de 19-20 de ani, când aspectul fiziologic şi psihologic al tânărului ia o înfăţişare de definitivare şi integrare în cadrul social.