La 7 noiembrie, Mihai Şora, cel mai de seamă filosof român de azi, a împlinit 90 de ani. Evenimentul nu a trecut neobservat la Cotroceni. În cadrul unei ceremonii solemne – la care au participat Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici, Neagu Djuvara şi Iustin Marchiş – preşedintele Traian Băsescu l-a decorat pe filosoful Mihai Şora cu Ordinul Naţional Serviciu Credincios în grad de Mare Cruce.
Revista Argeş – la care Mihai Şora a colaborat în anii ’70 şi în ultimii doi ani – îi urează d-lui Mihai Şora să fie, pe mai departe, „sarea pământului” şi un sincer „La mulţi ani!”

Leonid Dragomir: Domnule Mihai Şora, v-aţi întors de puţin timp dintr-o călătorie de două săptămâni la Roma. Cum e acest oraş care i-a fascinat pe mulţi oameni celebri, spre exemplu pe Nietzsche, Freud sau Thomas Mann?
Mihai Şora: În primul rând a fost un vis al meu de demult să văd Roma(1). Tot aşa cum am visat, impregnat de educaţia mea religioasă din copilărie, să văd Iordanul şi Ierusalimul, cum aş fi vrut să văd piramidele sau Grecia. Pe nici unele dintre acestea nu le-am văzut… Domnule, primul lucru care a trezit interesul meu pentru Roma era faptul că oraşul acesta a depozitat în el două milenii şi jumătate de istorie, ba chiar mai mult, pentru că protoistoria romană începe cu şapte secole şi jumătate înainte de Hristos. Una peste alta, aproape trei milenii de istorie care mă fascinau.