Am trimis la Bruxelles, în traducere franceză, şi ,,răspunsul” primit de la Preşedintele României, pentru a se aşeza în dosar alături de luminosul ,,răspuns” al Ministrului Justiţiei trimis anterior – precum şi comentariul următor:
 Scrisoarea mea (a treia!) către preşedintele Traian Băsescu, depusă la Paris, în 14 octombrie, a fost înregistrată de ,,Adm. prezidenţială” sub nr. 33665 din 17 X 2006 şi începea prin a reaminti:

 ,,(…) în urmă cu şase luni V. Tismăneanu m-a contactat, invitându-mă să particip la o Comisie ce avea să studieze ,,binefacerile” comunismului căzut pe capul românilor, începând din 28 iunie 1940. O făcea, afirma el, cu asentimentul preşedintelui Traian Băsescu, iniţiatorul Comisiei. După ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat că în câteva ore consilierul prezidenţial Săftoiu îmi va telefona pentru a stabili condiţiile colaborării mele – V. Tismăneanu – le comunicase preşedintelui Băsescu, iar acesta fusese de acord cu ele:
 – restituirea – fără a face vreo cerere – a drepturilor cetăţeneşti luate de Ceauşescu în 1977;
 – repunerea în toate drepturile furate, mie şi membrilor familiei mele (documentele de la C.N.S.A.S. arată că ministrul de Interne Coman, într-un „Plan de măsuri”, propunea retragerea cetăţeniei încă pe când mă aflam pe solul României, adică înainte de 20 noiembrie 1977): cetăţenia română, dreptul de a publica în editurile şi în presa din România – în care nu m-am putut exprima din martie 1970 până în ianuarie 1990  ( în total 20 ani); nici după 1997, în urma acţiunilor ,,colegiale” ale foştilor prieteni deveniţi turiferari ai lui I. Iliescu, ai lui E. Constantinescu (total general: 30 ani de interdicţie); în fine, aştept de la statul român reparaţiile morale şi materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe faţă – şi a fost întemniţat – pentru… drepturile omului în România dinainte de 22 decembrie 1989 fix, taman când vitejii şi fidelii colaboratori ai Securităţii au devenit posesori de certificate de revoluţionari anticomunişti! (…)”