Lider al generaţiei de poeţi optezecişti, fabricaţi aproape toţi care contează în undergroundul bucureştean al Cenaclului de luni, sub îndrumarea încurajator-inspirată şi tot atât de „discretă” a criticului Nicolae Manolescu, afirmat temeinic, între timp, deopotrivă, atât ca teoretician al modernităţii şi postmodernismului cât şi, mai ales, ca romancier insolit înzestrat cu o nebănuită şi înnoitoare forţă discursivă, Mircea Cărtărescu este, dacă vom şti să depăşim ezitările curente de evaluare care fac atât de mult rău valorilor ce se cer recunoscute fară inutile fasoane, da, o spun răspicat, cel mai important şi poate cel mai plin de talent scriitor pe care l-a dat România după ultimul război mondial. La o atare situare ar trebui să mă grăbesc să adaug un amănunt la fel de important ba poate chiar cardinal pentru definirea personalităţii lui şi anume să subliniez rectitudinea morală a scriitorului exemplar care este şi o mare conştiinţă civică. („Eu sunt un om cinstit, care nu poate fi cumpărat pentru nici un preţ, real sau simbolic. Dacă mă înşel, dacă scriu prostii – mi le asum ca pe limitele minţii mele. De multe ori am cerut şi scuze. Dar nu voi face vreodată albul negru şi negrul alb, nici în politica literară, nici în cea, cu mult mai murdară, din «agora» noastră naţională, pentru avantaje de orice fel”.)
Evident, se vor ridica voci care vor afirma că sigur, de ce nu?, dar să vedem, să mai aşteptăm, ar mai fi şi alţii: Vişniec, Manea, M.H.S., Aldulescu, Goma, mai ştiu eu cine… Personal, nu am nimic cu asemenea poziţii şi cu atât mai puţin cu foarte stimabilii scriitori înşiraţi aici într-o ordine absolut aleatorie din toate punctele de vedere, atrag însă atenţia doar că e foarte posibil să deplasăm discuţia în afara unicului spaţiu circumscris ordinii valorice a creaţiei văzute ca faptă mistic-demiurgică instauratoare de lumi ale Totului ce poate fi spus în această lume, aşa cum o înţelege şi o concepe scriitorul ajuns la o deplină şi rodnică maturitate, însă rămas, în sinea sa, în ciuda faptului că îşi scrie zilnic cartea, cum spune, cu măduva spinării, un veşnic adolescent şi un beatnik