România e un drum
Locuit de paşii mei/
Care-i scriu colind de jale,
Să se regăsească-n ei.
Fericiţi vom trece-n zori
Şi spre-a fi ce-am fost cândva
Ne va-ntâmpina cu flori
Dumnezeu, Maria Sa.

Traianus, Miracolul tristeţii se amână, Bucureşti: Editura Eminescu, 2009

Nu mică mi-a fost mirarea să aflu, la întoarcerea din concediul de odihnă pe 2009, o carte însoţită de o epistolă imprimată, ambele într-un plic poştal expediat din Chişinău. Ştiam că, în ultimele luni dinaintea demisiei preşedintelui Voronin de la cârma Republicii Moldova, serviciile poştale între Ţară şi Ţara de dincolo de Prut ar fi fost „la pământ”, cum spunea redactorul-şef al revistei basarabene LIMBA ROMÂNĂ, tot din Chişinău, şi care nu reuşea să-mi trimită prin poştă exemplarele revistei în care colaborasem cu câteva texte…
Nu mică mi-a fost însă bucuria de a descoperi în paginile cărţii ajunse cu bine la redacţia ziarului unde lucrez, un autor român folosind o limbă curată, cu o conştiinţă românească dovedită şi prin programul său literar.