O mamă creează monştri…

n-am un trenci să-l port când plec
plâng şi n-am şosete de casă
cum se simte frigul când calc pe el pe ciorne
scriu versuri Bacovia zâmbeşte resemnat ,,prostii’’
 eşti ud
am plâns eu vrei să fii ca einstein
sau cum se scrie aşa se scrie
[,,Eşti bătută în cap, femeie!” – ] ssst, ţipă spatele uşii
de atunci n-am mai blestemat niciodată morgile  
aici nu era vorba de două  pâini bine crescute,
ci de doi copii urâti, sugari, vinovaţi
cu certificatul de naştere.

când erai mic
voiam să te editez în Photoshop
eşti defect ai un şotron pe faţă
glumesc de data asta ai râs…