prima scrisoare deschisă către generaţia mea
sau gloria oricărei victorii*
                                                                  
aşa
gândeam fiecare pe-atunci
lupi tineri
vânam mai mult în haită
pe la colţurile gurii cu urechile ciulite
în nopţile albe fără frontiere
prin sate şi oraşe somnambulice
aşteptam cutremuraţi zorile

departe
în duminica orbilor
trecea G L O R I A pe bulevardul victoriei mass –
turbându-şi fesele (două felinare de aur potcovite
în noaptea adâncă de ceară)

nOi
o priveam cu ciudă
libidinos din spate (faţa
o avea mai mereu în reparaţie capitală)
trecută în revistele de gală eczema
unor cicatrici vulgare pe
ochii minţii noastre-nfierbântate