Târgurile iubirii
Să vii iubito-n târgurile iernii
De vise, anotimpuri şi amor
Să spargi oglinzi reverberând decenii
Dintr-o clepsidră care cerne dor.
Să-mi cântăreşti dintr-o privire firea
S-o cumperi cu aceleaşi toamne reci
Şi peste ierni s-asmuţi dumnezeirea
Mocnind în nimbul mugurilor verzi.
S-ascunzi în târg destinul primăverii
Vânând suav zefiruri din ninsori
Privind albastru-n tainele tăcerii
Desăvârşind petale de cicori.
Dar luminând prin bezne absolute
Şi-nseninând poteci spre vechi iubiri
Veni-vor precupeţi din lumi mărunte
Şi frică mi-e c-o să le vinzi priviri.
Şi totuşi eu te chem prin târgul iernii
Nici să mă cumperi, nici ca să mă vinzi
Te chem iubita mea prin vămi de suflet
Unde ninsori de-un veac mor în oglinzi.
Să stingem trocul cu iubiri secrete
Prin nopţi de toamnă strânse îndărăt
Când vinul iernii dalb o să ne-mbete
Destăinuind miresme de omăt.
Poate atunci ai să-nţelegi iubito
Negustorind destinul alb al vieţii
Cum cern clepsidre presărând adio
Şi-n câte veacuri trec ningând poeţii.
Şi-o să te-aştept, cum nopţile vecernii
La poarta vieţii stele să-mi aprinzi
Să vindem pe-o iubire târgul iernii
Şi să păşim în lumea din oglinzi…
