nicoleta popaLupt cu realitatea, lupt cu visul, lupt cu bucuria, lupt cu tristeţea…
Moartea vine tiptil, pătrunde prin viscere, se ascunde în inimă, în plămâni, în ficat.
Dacă toate relaţiile în care am crezut că iubesc cu toata inima s-au sfârşit, înseamnă că nu există dragoste. Că ea este doar proiecţia dorinţelor şi aşteptărilor noastre.

Îmi amintesc de copilărie. Încerc şi eu, ca orice om, să am nostalgii. Să plâng gândind la ardeiul gras şi puiul la cuptor pe care ni-l făcea bunica înainte de călatoria anuală la Marea Neagră. Desfăceam pacheţelul pe măsuţa din tren, mâncam şi priveam pe fereastră. Punctul de atracţie maxim era podul de la Cernavodă, construit de Anghel Saligny.
Nisipul era fin, cerul senin, mama, o femeie tânără şi frumoasă, care nu intra niciodată în apa mării. N-am ştiut niciodată de ce. ª-acum e pentru mine un mister.

2007-11-15T17:00:00+02:00