Revista se autofinanţa înainte de ’89 Majoritatea celor care scriu şi publică şi astăzi şi-au făcut ucenicia în această publicaţie. Chiar şi

Argeş 40. Pagini de vecie româneascăRedacţiei revistei Argeş Moto: „Strigă Argeşul cât trei: – Mugur, Cerna, Tomozei         M-au întinerit. Prin ei,         După ultimul sondaj, Am

Cum mi-am sancţionat şeful Am ajuns să lucrez la revista Argeş aproape întâmplător. Nu aveam harul de-a scrie nici poezie, nici proză,

Amintiri din anii de redacţie la revista Argeş În anii de liceu, la Piteşti, prin 1956, profesorul nostru de limbă română Marin

Nu m-am certat cu nimeni Se aprobase apariţia revistei, dar ne-am dat seama că nu are un sediu. Am început să căutam,

O istorie trăită Deşi scriu într-un număr aniversar, n-am să pun apă de trandafir în călimară. Ar însemna să falsific cu bună-ştiinţă,

Avataruri comune Ieşisem din adolescenţă şi visam poezii... Bâjbâiam între instinctul îndemnându-mă către versul ceva mai modern şi reticenţa dascălului meu de

Remember Sincer să fiu, nu-mi plac amintirile. Nici să cotrobăi prin arhive. Poate şi pentru că, tot cotrobăind prin vechituri, să alcătuiesc

Pentru Argeş am primit două decoraţii  La Piteşti am făcut o revistă. Pentru ea am primit şi două decoraţii de la defunctul

Puţină istorie În anul 1965, observând că în ţară încep să apară reviste literare judeţene, scriitorii piteşteni au prins curaj şi s-au