Du domaine des Murmures de Carole Martinez
Cel dintâi volum dintr-o anunţată trilogie semnată de Carole Martinez poartă numele sugestiv Du domaine des Murmures (Despre domeniul Murmurelor), publicat la editura Gallimard. Romanul a primit în toamnă premiul Goncourt al liceenilor, recompensă ce confirmă, dacă mai era nevoie, marcanta prezenţă în literatura contemporană a genului literar al legendei, caracterizat printr-o inepuizabilă vigoare a inspiraţiei şi prin interesul mai ales în rândul publicului tânăr ce rămâne pe cât de entuziast, pe atât de fidel. E de ajuns să cităm aici genul fantasy al romanelor lui Tolkien sau J.K. Rowling.
Fără a împrumuta de la aceştia căutarea voită a invenţiei lingvistice sau amploarea construcţiilor narative, autoarea franceză rămâne fidelă stilului care a consacrat-o drept o remarcabilă naratoare. Romanul său ne poartă înapoi, în anul 1187, într-un loc misterios, „un loc ţesut din murmure, din fire de voci împletite şi atât de vechi încât trebuie să-ţi apleci urechea pentru a le percepe”. Personajul principal, Esclarmonde, „Damoiselle des Murmures”, ca şi tema de inspiraţie a romanului descind din teritoriul de legendă al Evului Mediu, focalizându-se pe „Ordinul recluzelor” – termen ce trimite la „recluziune”, la închisoarea perpetuă – şi format din femei care se închideau de bunăvoie până la moarte în celule zidite în locuri izolate. Literatura spirituală a epocii (Grimlac, sec. X, Pierre le Vénérable sau Aelred de Rievaulx, sec. XII) abundă în descrieri ale unor astfel de figuri.
Cel dintâi volum dintr-o anunţată trilogie semnată de Carole Martinez poartă numele sugestiv Du domaine des Murmures (Despre domeniul Murmurelor), publicat la editura Gallimard. Romanul a primit în toamnă premiul Goncourt al liceenilor, recompensă ce confirmă, dacă mai era nevoie, marcanta prezenţă în literatura contemporană a genului literar al legendei, caracterizat printr-o inepuizabilă vigoare a inspiraţiei şi prin interesul mai ales în rândul publicului tânăr ce rămâne pe cât de entuziast, pe atât de fidel. E de ajuns să cităm aici genul fantasy al romanelor lui Tolkien sau J.K. Rowling.
Fără a împrumuta de la aceştia căutarea voită a invenţiei lingvistice sau amploarea construcţiilor narative, autoarea franceză rămâne fidelă stilului care a consacrat-o drept o remarcabilă naratoare. Romanul său ne poartă înapoi, în anul 1187, într-un loc misterios, „un loc ţesut din murmure, din fire de voci împletite şi atât de vechi încât trebuie să-ţi apleci urechea pentru a le percepe”. Personajul principal, Esclarmonde, „Damoiselle des Murmures”, ca şi tema de inspiraţie a romanului descind din teritoriul de legendă al Evului Mediu, focalizându-se pe „Ordinul recluzelor” – termen ce trimite la „recluziune”, la închisoarea perpetuă – şi format din femei care se închideau de bunăvoie până la moarte în celule zidite în locuri izolate. Literatura spirituală a epocii (Grimlac, sec. X, Pierre le Vénérable sau Aelred de Rievaulx, sec. XII) abundă în descrieri ale unor astfel de figuri.