Poporul turmentat

Doamnă Ileana Ioanid,

Dacă divinul Dante nu s-a codit să fixeze cercurile inoxidabile ale Infernului, şi chiar să le dea la fiecare un număr, domnul Caragiale ne-a lăsat drept moştenire – nouă, desigur, precum şi urmaşilor urmaşilor noştri caragialeşti! – tiparul Galaxiei fericiţilor, acolo unde, în interesul patriei, travestiurile politice şi sentimentale ocupă un loc de cinste şi poartă numele de adevăr. Galaxia Zoiţica este construită pe suveranitatea politică, economică şi sexuală a consumatorilor…
Dacă o sintagmă a realismului cotidian patruped ne învaţă că – vezi, Doamne! – cu doar şi cu poate nimic nu se poate, în alchimia coanei Zoiţica, soaţa imperturbabilului neica Zaharia, cu doar şi cu poate totul se poate! În istoriile imperiilor şi ale religiilor, în religiile istoriilor şi ale imperiilor, în basme şi în mituri, la întretăierea dintre lumi, precum şi în tumultul suveran şi duios al galaxiilor, totul se poate! Imposibilul poate deveni posibil, idealul are nevoie, ca să fie împlinit, doar de un cal năzdrăvan, sau de un cal troian!.. Să nu-l uităm nici pe calul lui Caligula! Uns consul, de către împăratul Caligula – filosof al timpului său! – ajuns, vasăzică, bărbat de stat, copitatul ne arată, în primul rând, fericirea călăreţului de a-l avea drept prin magistru pe propriul său armăsar. Cine nu are cai năzdrăvani, troieni sau caligulieni, să şi-i caute!
Calul troian – o adevărată operă de artă, făcută din lemn! – n-avea instincte, simţiri, n-avea nici minte – aşa că a fost un excelent politician! Calul preferat al lui Caligula a demonstrat, pe viu, că doar retardaţii cerebrali cred că absurdul există!