Ucenicul modern

Expoziţia de pictură „Bucuria Culorilor” din incinta Liceului de Artă „Dinu Lipatti”, corp B, panotată la sfârşit de an şcolar, cuprinde un număr de 14 lucrări de bună calitate în ceea ce priveşte execuţia tehnică şi abordarea cromatică, cu o bună construcţie compoziţională. Expoziţia constituie totodată un început remarcabil al elevilor clasei a XI-a B, secţia Pictură, profesor Daniel Preduţ.
Tematica abordată de către elevi, „Natura statică”, o compoziţie plastică bine închegată, având ca subiect obiecte aparent banale, a fost rezolvată din punct de vedere cromatic prin folosirea contrastelor într-o armonie cu dominantă caldă.
Ca profesor, trebuie să recunosc efortul depus de elevi, care au reuşit mai mult sau mai puţin să rezolve problemele subtile ale compoziţiilor plastice, anvelopate într-o armonie cromatică aleasă din programa şcolară.
Elevii care au primit provocarea de a participa la expoziţie sunt Cârstea Denisa, Năftănăilă Ella, Neamţu Cristina, Popescu Dominik, Radu Alexandra, Sandu Georgiana, Zanfir Bianca. Ei au expus între una şi şase lucrări.
Pictorii elevi au talent şi un mare potenţial de dezvoltare, care se va concretiza dacă vor lupta cu seriozitate şi pasiune, dacă nu se vor rezuma doar la studiul alocat de sistemul de învăţământ.
Înainte şi după Renaştere nu se vorbea de elevi, ci de ucenici. Ucenicul, acel copil care lucra în atelierul unui maestru, se pregătea cel puţin 25 ani pentru a-şi însuşi tainele picturii, trecând prin toate etapele de lucru, de la tratarea pânzelor şi prelucrarea culorilor, până la dezvoltarea abilităţilor de execuţie a compoziţiilor propuse de maestru.
Astăzi, în secolul vitezei, într-o instituţie de învăţământ, şcoală, liceu, facultate, elevul învaţă şi uneori reuşeşte să urmeze aproape toate etapele iniţierii în tainele artelor vizuale. Conceptul de ucenic îmi este drag şi mi-ar plăcea să-l folosesc pentru unii dintre elevii aplecaţi asupra studiului picturii,  deşi acest termen este nepotrivit pentru secolul XXI.   
Într-un secol al vitezei informaţionale, elevul, conectat la un computer, are acces la toate informaţiile de specialitate posibile. Dar el nu are şi capacitatea de a discerne ce informaţie este utilă pentru el, raportat la capacitatea de a o transpune practic într-o compoziţie proprie. Toate aceste informaţii care  bombardează intelectul copilului trebuie canalizate şi eliberate la momentul cheie din evoluţia lui spirituală, intelectuală şi fizică.
Dacă ar fi să fac o alegere între cele două metode de învăţare, mi-ar fi foarte greu, deoarece la această oră ambele metode au, din punctul meu de vedere, avantaje şi dezavantaje. Dar cred că îmbinarea studiului intens din atelier şi cantitatea dozată a informaţiilor din sistemul de învăţământ actual, asociată cu dorinţa sinceră a elevului pentru acumulare, poate să fie formula perfectă.
Oricum, ucenicul modern al secolului formaţional este mai puţin dispus la studiu, la asimilarea tehnicilor de rezolvare a problemelor compoziţionale şi armoniilor cromatice. Dar o expoziţie, prima expoziţie, este punctul de plecare către formarea artistului plastic, fie că se vor pierde pe drum, fie că vor izbândi.