DUMITRU UNGUREANUDilema scriitorului

Tolstoi a formulat-o, aşa cum se vedea la vremea şi-n societatea lui, acum un veac şi jumătate. O găsim în „Spovedanie – introducere la o operă netipărită” (cărţulie tradusă de Janina Ianoşi, cu prefaţa lui Ion Ianoşi, EuroPress, 2008). E una dintre cele mai răscolitoare mărturii ale unui om, artist şi cetăţean al lumii, cum se obişnuia cândva să se spună. Ca orice scriitor adevărat, Tolstoi „rupea din el” fără milă, cu furia păcătosului conştient că trăieşte greşit, dar conştient şi de propria fire impulsivă, căreia nu-i rezista. Se poate afirma că problema omului Tolstoi îl vizează numai pe el? Nu cred. Natura s-a manifestat plenar în fiinţa lui cu o lipsă de măsură uluitoare, ce-ar trebui să presupună pustiu în jur, ştiut fiind că geniul umbreşte totul în apropiere, congeneri sau emuli. Ceva te împinge să crezi, fatalist, că vreo regulă nescrisă funcţionează în cazul artiştilor de acest calibru. Dar lectura operei tolstoiste, măcar partea ei mai cunoscută, cea literară, spulberă fără milă prejudecata elitistă că Tolstoi e „altceva” decât omul obişnuit. Însuşi Tolstoi o spune, iar dacă lui nu i se dă crezare, altcuiva cui? E drept, rusul are talent, are putere de muncă, are ambiţie, are… Dincolo de tot ce „are”, în înţelesul strict materialist (posesiv) al verbului, Tolstoi are conştiinţa păcatului. Pentru unii e un amănunt; pentru Tolstoi, e amănuntul ce-i dă măreţie, credibilitate, forţă morală. Asta l-a situat, în ultimele trei decenii de viaţă, în răspăr cu toată societatea. Datoria lui era să spună, şi-a spus-o: „Nu pot să tac” (titlul unui articol din 1908). Şi n-a tăcut.
Pentru ce scrii? E întrebarea pe care şi-o pune orice scriitor cu simţul responsabilităţii faţă de actul său. A scrie nu-i o simplă îndeletnicire „culturală”, un fel de a-ţi câştiga existenţa pe urma talentului cu care ai fost hărăzit, o cale de recunoaştere publică, eventual răsplătită material pe măsură. Şi totuşi, mulţi „scriitori” asta fac, pentru că asta cred în sinea lor, şi nu li se pare nici imoral, nici blasfemie. Tolstoi a văzut pervertirea:

2011-04-04T16:00:00+03:00