Nu m-am certat cu nimeni

Se aprobase apariţia revistei, dar ne-am dat seama că nu are un sediu. Am început să căutam, eu, Dan Biţică, Octav Pârvulescu, Marin Ioniţă. Până la urmă, am găsit unul provizoriu la Casa Corpului Didactic, unde ne-am şi întâlnit de câteva ori. Am ajuns şi la Gh. Năstase, şef la propagandă, care ne-a dat un sediu bun, în spatele Casei Căsătoriilor. La subsol dormeam şi eu, deşi lucram la Secera şi ciocanul. Într-o zi, la o şedinţă, dl. Cerna-Rădulescu, omul pe care l-am apreciat fără rezerve, era o enciclopedie ambulantă, m-a pus să fac o grafică. S-a uitat pe ce am încropit şi a zis: uite, domne, am găsit omul, nu mai aducem de la Bucureşti. Eu sunt cel care a făcut şi primul cap al revistei…
Nu m-am certat cu nimeni, m-am avut bine cu toate grupările. Când m-am îmbolnăvit şi am stat trei luni în spital, în locul meu a venit Lucian Cioată. Am o amintire specială, legată de Nichita Stănescu. Era cu Tomozei. Eu făcusem un Dimitrie Cantemir. Nichita s-a uitat îndelung. I-a plăcut şi m-a felicitat…