deplângeri

ninge deasupra noastră în toate culorile,
în tot se simte gustul pământului clocit…

ia-mă de mână şi hai să devenim
o grimasă albă pe un chip alb sau
o scurgere de lacrimă pe un obraz lacrimal.

deasupra cerului un alt cer îşi varsă noroaiele,
aluviunile se ling unele pe altele
pe tălpi, iar gunoaiele ne sunt parapet…
închide-mi ochii cu pleoapele tale
într-o strângere pantagruelică
şi hai să devenim noi.