Vameşii

Sînt străini în vamă. Ei au cai cum nu se găsesc
prin părţile noastre şi soarele lor răsare din Nord.
Nu le cerem nimic, numai să ne spună cum se văd
stelele din partea cealaltă. Cînd povestesc ei,
plîng şi caii lor şi-şi clatină capetele
de parcă ar mîngîia cu frunţile vrăbii.

Şi mai sînt în vamă
femei cîrne cărînd în coşul pieptului ghetuţe
stîngi de copil – de la ele nu ştim ce să luăm
şi trec în pace.  

Şi mai sînt în vamă copii care cred
că noaptea e mama fluturilor
– le dăm lor somnul nostru.

Şi mai sînt în vamă ierni atît de grele
încît ne întrebăm cum ne numim
şi îngheţăm cu numele noastre pe buze.