Întâmplarea sau, cine poate şti, o altă raţiune, face să închei frapanta lectură a lui Salammbô, în ediţia critică îngrijită de Irina Mavrodin, la Univers,  în acest incredibil de dulce şi însorit 13 decembrie 2011, adică, aflu surprins din Cronologia pusă la dispoziţie de autoare, la exact (!!!) 190 de ani de la naşterea lui Gustave Flaubert… Autorul romanelor Doamna Bovary şi Educaţia sentimentală, din care se spune  că s-a născut întreg romanul modern, mă încântă şi mă seduce încă o dată cu  incredibilele „les affres du style” (stilul fiind el singur un fel absolut de a vedea lucrurile) şi vraja frumuseţii imaginilor de o prospeţime pe care timpul nu le-a voalat şi nu cred că le va altera vreodată. Câtă poezie în această descriere a făpturii pline de graţie a fiicei lui Hamiclar Barca, sufletul Cartaginei, câtă memorie, da! câtă memorie a timpului! „Părul ei presărat cu o pulbere viorie era împletit pe creştet în chip de turn, după vechiul port al fecioarelor din Canaan, făcând-o să pară mai înaltă. Şiraguri de perle îi îmbrăţişau tâmplelele, coborând până la colţul gurii, trandafirie ca o rodie, despicată în două. Pe piept îi strălucea o podoabă de nestemate scânteietoare, într-un amestec de culori amintind solzii unei murene. Braţele-i goale, împodobite cu diamante, răsăreau dintr-o tunică neagră, fără mâneci, înstelată cu flori roşii. Gleznele amândouă îi erau prinse cu un lanţ subţire de aur, care-i măsurau pasul, iar pe umeri îi flutura o mantie largă de purpură întunecată, croită dintr-o stofă neştiută, plutind în urma ei ca un val care o însoţea.” Să amintesc oare cititorului, măcar în treacăt, că la Paris, prin 1863, biserica era gata gata să-l excomunice pe romancier datorită împrejurării frivole că pariziencele adoptaseră la balurile mascate ţinuţa lui Salammbô? Într-un celebru eseu intitulat Orgia perpetuă. Flaubert si Doamna Bovary, încununatul cu Nobel Mario Vargas Llosa povesteşte cum, de-abia ajuns în capitala Hexagonului, în 1959, şi citind Doamna Bovary, celebrul roman  acţionează cu puterea unei asemenea vrăji asupra sa, încât, ştergând din jur orice realitate, pe ziaristul peruan nu-l mai interesează în zilele următoare decât fascinatoriul lui univers narativ.