Familia Preduţ a deschis de curând o expoziţie de pictură la galeria de artă Metopa, din Piteşti. De fapt, fiica, Ruxandra vine cu 12 piese de pictură unde propune relaţii cromatice seducătoare. Îl „primeşte” alături de ea pe Daniel (tatăl său) cu două lucrări (expoziţiile de debut trebuie să aibă un girant – un artist consacrat).
În articolul de faţă mă voi opri numai la Ruxandra Preduţ, un „produs” al Liceului de Artă „Dinu Lipatti” din Piteşti (clasa condusă de prof. Ion Pantilie şi Daniel Preduţ) şi absolventă a Secţiei de pictură a Universităţii de Artă Bucureşti (clasa prof. Horea Paştină). Acum ea este în al doilea an de masterat, la aceeaşi universitate.
Lumea artistică a Ruxandrei este plină de diafan şi de o exuberanţă splendidă. Un imbold de a te apropia cu sufletul de obiectele aşezate într-un spaţiu totdeauna abia sugerat.
Simpatia reală a artistei pentru bidimensionalul pictural îi creează un avantaj: refuzul pentru adâncimi perspectivale, oferindu-i astfel privitorului plăcerea de a se apropia de obiect printr-o altfel de comunicare: comunicarea prin culoare, prin simbolurile pe care aceasta le transmite pe o scală a muzicii cu adevărat tulburătoare.
Artista ne propune două cicluri: oala-chiup (funcţională în gospodăriile ţărăneşti pentru a depozita produse alimentare) şi oala-vază ce găzduieşte o floare (în cazul nostru un cactus).
Motivul este în aparenţă banal, dar Ruxandra îl înnobilează atacând cu curaj acorduri cromatice greu de „ţinut” în mână. Artista ne propune remarcabile „întâlniri” între roşuri reci, violacee, cu violetul-albăstrui sau verde cu orange şi nuanţe de violet. Toate lucrările pictoriţei au în permanenţă o dorinţă de a te conduce mai ales dincolo de vizibil. Aş îndrăzni să prezint lucrarea cea mai nouă din expoziţie, ce cred că este un început pentru viitoarea pictură a Ruxandrei, eliberată definitiv de balastul narativului. Este o compoziţie pătrată (1×1 m) în care suprafaţa este împărţită simetric. Artista pleacă de la acelaşi motiv oala-depozit, dar aici conturul devine pasaj între plin şi gol, oferindu-ne cu discreţie o gamă superbă de lumini reci. Raportul uşor clarobscur dintre diferitele calităţi de violet este uşor mistic. Aceste culori provoacă o stare de nelinişte incitantă. Muzică şi aşteptare metafizică, discreţie şi un parfum de mosc (sau altceva, nu ştiu ce), iată câteva din percepţiile mele vizavi de această lucrare.
Personal, am sentimentul că lucrarea se desprinde din întreaga expoziţie în sensul unei spiritualităţi evidente.
Ruxandra Preduţ are şansa să devină o artistă interesantă pentru că are har. Nu talent (asta au toţi), ci har, vizibil prin exprimarea cromatică aproape dureros de frumoasă.
Este normal ca un tânăr (şi aici mă refer la cei mai „proaspeţi” absolvenţi) să înceapă cu explorări în interiorul lor şi nu descriind şi povestind despre obiecte. De obicei, această cale conduce către o artă autentică, deloc lesnicios de executat, dar sigur foarte promiţătoare, către o formă de comunicare nouă.
Fiind la prima expoziţie personală, tânăra artistă trebuie să convingă de-abia de acum încolo prin participări la tot ce este artă adevărată.
Mult succes,  Ruxandra şi nu te opri aici!