Novalis
Sfânta Maria

Te-au zugrăvit cu măiestrie
Iconari, şir nesfârşit,
Dar niciodat’, Sfântă Marie,
Cum sufletul meu te-a zărit.

Pieri, parcă n-a fost nicicând,
A lumii zarvă, ca un fum,
Şi-un cer senin, nespus de blând,
Se odihneşte-n mine acum.
 

Eduard Mörike
Cântecul vânătorului

Gingaş e pasul păsării-n zăpadă,
Când se plimbă pe culmea din posadă.
Mâna dragii mele-mi scrie mai gingaş,
Undeva departe, în acel oraş.

Spre cer un bâtlan ţâşneşte deodată,
Ar întrece şi glonte şi săgeată.
De mii de ori mai iuţi şi mai înalte
Sunt gândurile dragostei curate.
 

Adio

„Adio” – tu nu simţeai
Cât putea vorba să doară
Când senină o rosteai
Şi cu inima uşoară.

De atunci, atât de des,
Vorba ast’ am pomenit-o,
Cu tristul ei înţeles
Inima mi-am chinuit-o !

 
Theodor Fontane
Întrebarea rămâne

Ci stai şi nu te frământa,
De ce-i aşa, nu cerceta!

Rob tu nu fi întrebării!
Orice răspuns e ca vuietul mării.

Asculţi ce-ncearcă să-ngâne,
Dar taina nedesluşită rămâne.
 

Friederich Nietzsche
Ecce Homo

Da! Îmi ştiu obârşia!
Îndârjit, precum făclia,
Fiinţa mi-o mistui arzând,
Ce-ating lumină devine,
Doar tăciuni las după mine:
Negreşit, flacără sunt !

Traducere – Alexandru MĂLĂESCU