La mulţi ani, Maestre!
Din ce în ce mai rar Oameni de talia d-lui Gheorghe Grigurcu!
Să-şi scrie opera, să patroneze festivaluri, concursuri sau alte diferite întruniri de literatură, să găsească timpul şi spaţiul necesar asumării şi răspunderii, să fie, în ultimă instanţă, Maestrul celor vrednici dintru şi întru iniţiere…
Nu am avut privilegiul să-l cunosc personal. Prin anul 2000, ca de la ucenic la maestru m-am adresat domniei sale prin intermediul Poştei Române şi am trimis manuscrisul unui volum de micropoeme. După mai multe feedback-uri, a văzut lumina tiparului, în 2002, volumul Imnele tăcerii, cu o prezentare semnată de Gheorghe Grigurcu.
Eu, şi o mare parte dintre prieteni, aşa îl vedem pe d-ul Gheorghe Grigurcu, ca pe acel prezent continuu, necesar şi integru în literatura contemporană.
Dinspre margine şi centru, dinspre centru şi margine, locuind provincia reunită a românilor de pretutindeni, domnia sa scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărţi de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. Dincolo de toate, Gheorghe Grigurcu este şi un admirabil poet, scrie şi publică poezie de factură modernistă, compune de o mare profunzime şi limpezime artistică.
Într-o lume măcinată de interese obscure, meschine, cutumiare…, de gaşcă, de inversare a valorilor…, d-ul Gheorghe Grigurcu s-a dovedit un model, un reper, dar şi un polemist acerb, angajat în lungi campanii de promovare a principiilor moral – axiologice în literatura română.
Pe malul Jiului, în cetatea de scaun a lui Constantin Brâncuşi, maestrul Gheorghe Grigurcu împlineşte 75 de primăveri!
La mulţi ani, Maestre!
Din ce în ce mai rar Oameni de talia d-lui Gheorghe Grigurcu!
Să-şi scrie opera, să patroneze festivaluri, concursuri sau alte diferite întruniri de literatură, să găsească timpul şi spaţiul necesar asumării şi răspunderii, să fie, în ultimă instanţă, Maestrul celor vrednici dintru şi întru iniţiere…
Nu am avut privilegiul să-l cunosc personal. Prin anul 2000, ca de la ucenic la maestru m-am adresat domniei sale prin intermediul Poştei Române şi am trimis manuscrisul unui volum de micropoeme. După mai multe feedback-uri, a văzut lumina tiparului, în 2002, volumul Imnele tăcerii, cu o prezentare semnată de Gheorghe Grigurcu.
Eu, şi o mare parte dintre prieteni, aşa îl vedem pe d-ul Gheorghe Grigurcu, ca pe acel prezent continuu, necesar şi integru în literatura contemporană.
Dinspre margine şi centru, dinspre centru şi margine, locuind provincia reunită a românilor de pretutindeni, domnia sa scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărţi de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. Dincolo de toate, Gheorghe Grigurcu este şi un admirabil poet, scrie şi publică poezie de factură modernistă, compune de o mare profunzime şi limpezime artistică.
Într-o lume măcinată de interese obscure, meschine, cutumiare…, de gaşcă, de inversare a valorilor…, d-ul Gheorghe Grigurcu s-a dovedit un model, un reper, dar şi un polemist acerb, angajat în lungi campanii de promovare a principiilor moral – axiologice în literatura română.
Pe malul Jiului, în cetatea de scaun a lui Constantin Brâncuşi, maestrul Gheorghe Grigurcu împlineşte 75 de primăveri!
La mulţi ani, Maestre!