Să-i arătăm soldatului iarba…
 
Cu Paserea Paradisului pe un umăr,
cu Paserea Ibis pe celălalt…
Doamne, zilele noastre-s purtate de fluturi,
pre Domnul însoţindu-L
în liniştea Grădinei Ghethsimani…

Şi pre când noi lucrăm
la graţia unor cuvinte,
o parte de lume se pregăteşte de muţenie,
pe fierul de glorii rugina nu află popas,
ruina ne sprijine casele…

Haidem, Prietene, haidem
să-i arătăm soldatului iarba,
roua şi poamele lumii, să-l oprim
să mai fie răsuflare suavă
pe îndoliatele creste ştirbite de fulger.

El este Pruncul nostru
şi pentru somnul nostru plăteşte,
pentru depărtările noastre ne-înţelese…