Ziua poetului

Doi dintre bunii mei prieteni poeţi îşi serbează pe 3 august ziua de naştere. Primul îşi macină zilele între sat şi oraş, între foşnetul pădurii şi urletul maşinilor. El este prieten cu Mozart şi căpşunile roşii din grădina sa. Nicolae Eremia împlineşte 62 de ani şi îmi trimite câte o dată pe net tristeţile lui:
Am călătorit ca un bumerang
în propria-mi viaţă-muzeu
şi am eşuat
stelele numărând.

Celălalt prieten al zilei de trei este o poetă… Este atât de tânără, încât numai prinţesă pot să-i spun! Sufletul ei este făcut din fulgere şi întunecimi fără nume, din ţipetele păsărilor şi scâncetul de copil al greierilor. Din scântecul greierilor. Într-o zi mi-a şoptit la ureche un vers rupt chiar din trupul ei:

Nu sunt decât o lacrimă
oprită din cădere.

Să mai cred că prietenii mei îşi sărbătoresc ziua într-o zi anume? Dar ziua lor poate fi şi atunci când îşi împlinesc un vis, când izbutesc un vers, când au o clipă de bucurie. Voi fi cu prietenii mei de ziua lor? Nu voi fi? Voi intra eu în bucuria lor? Nu voi intra? Oricum, sufletul meu s-a împărţit încă de pe acum, inima mea deja bate în ziua lor.