să te obişnuieşti în fiecare seară cu singurătatea unei femei de kandinski
cum e întuneric şi n-ai de ales încerci să te obişnuieşti

în fiecare seară cu singurătatea unei femei de kandinski
scoasă la licitaţie printre prieteni
în dimineaţa vestitorului de ploaie
o femeie bunăoară visează un bărbat necunoscut
grizonant cu ochelari fumurii
îmbrăcat cu jacheta de piele
deschizându-i portiera maşinii
îmbrăţişând aerul docil şi umed al unei după-amieze
ca o migrenă ceţoasă peste comitatul chanterbury
altă femeie visează dragostea
ca pe o blană de vulpe argintie
înfăşurându-i goliciunea braţelor şi goliciunea sufletului
e iarnă dar asta nu înseamnă că e frig
oricine poate pregăti ceaiul de fructe cu migdale
într-o dimineaţă molipsitoare
oricine poate fi deportat într-o siberie tropicală
cu un manuscris antisocial
atârnând de gâtul mamiferului cenuşiu
important e să vrei cu adevărat
să-ţi cadă moartea sferică în cărţi
printre ionatani şi parmen aurii
printre valeţi de inimă albastră şi curtezane celebre
să vrei cu adevărat să te laşi iubit într-un anotimp
îmbrăcat în blană de hermelină
este evident faptul că azi
eşti mult mai bine dispus îngerul meu
după ce ai agăţat o reclamă de reverul conştiinţei publice
după ce ai jucat la sorţi cămaşa destinului
ca un arhipelag al antilelor
după ce ai călătorit
dintr-o extremitate în alta a pământului
afişând aerul tău arogant
aerul tău de superioritate celestă
peste încăperile ticsite cu monştrii şi necunoscuţi