Galele Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), desfăşurate la Câmpina, în zilele de 12 şi 13 noiembrie, au adunat, chiar şi pe vremuri de criză, peste 100 de scriitori.
Ideea care s-a desprins din colocviul Cât costă incultura? a fost aceea că, oricum, incultura ne costă mai mult… decât ne costă cultura. Dar să-i ascultăm pe cei care în sala de festivităţi a Casei municipale de cultură „Geo Bogza” au luat cuvântul.
* Pentru mine, cultura e un drept – Jean PONCET, redactor la revista literară AUTRE SUD, Franţa.
Şi la noi, în Franţa, cultura este în suferinţă, ca şi în România. Revista literară la care sunt redactor, AUTRE SUD, îşi va înceta apariţia începând cu luna ianuarie a anului ce vine, pentru că editorul nu câştigă de pe urma ei. Luna trecută eu am făcut greva foamei pentru continuarea apariţiei revistei la care lucrez.
În Franţa, educaţia este la pământ. Toate sectoarele învăţământului francez sunt sinistre. Ce este cultura astăzi? Pentru Ministerul Culturii din Franţa, cultura înseamnă aceste trei lucruri: divertisment, un lux pentru anumite persoane şi, în fine, o marcă, o problemă de prestigiu în raporturile statului francez cu străinătatea.
Pentru mine, cultura e un drept. Şi pentru noi toţi este un drept. Iată de ce cultura trebuie să fie finanţată de stat. Noi avem un Centru Naţional al Cărţii, dar el susţine cultura numai ca marcă. Trebuie să vă bateţi şi să ne batem pentru dreptul la cultură.
Văd în sală câţiva poliţişti români, elevi la Şcoala de Poliţie, şi îmi închipui că ei ne apără. Acum câteva zile am fost oprit de poliţia noastră atunci când am vrut să intru în Ministerul Culturii din Paris. Eu, care sunt poet, nu eram lăsat să intru în Ministerul Culturii.
* Cultura costă, însă incultura costă şi mai mult – Nicolae BREBAN, directorul revistei Contemporanul – ideea europeană, Bucureşti.
Cultura costă, însă incultura costă şi mai mult. În ceea ce priveşte problemele breslei: trebuie făcut ceva pentru scriitorii din provincie, care la Bucureşti sunt trataţi diferenţiat.
* Ministerul Culturii din România este în Evul Mediu – George VULTURESCU, directorul revistei POESIS, Satu Mare.
Vedeţi ce se întâmplă în plan politic: toţi vor să pună mâna pe putere. Puterea este singurul lucru care îi interesează. Noi nu avem cu cine să dialogăm. La întâlnirile noastre nu au venit decât de două ori reprezentanţi din Ministerul Culturii. Dar ce să mai spunem despre Ministerul Culturii, când asociaţia noastră, APLER, nu poate să dialogheze nici cu Uniunea Scriitorilor. Ministerul Culturii habar nu are despre situaţia culturii, a revistelor, editurilor, artei. Ministerul Culturii din România este în Evul Mediu.
Unii dintre noi am prins câte un proiect şi am tăcut. Să nu mai fie cineva care să ne concureze… Trebuie să ne lipim de anumite instituţii. Noi trebuie să găsim instituţii care apără cultura: Guvernul, USR, Parlamentul, primăriile, consiliile judeţene… Ca să apară POESIS, revista pe care o conduc, o pot anexa de Primărie, de Consiliul Judeţean, nu contează. Numai să apară revista.
* SPP-ul are un buget mai mare decât cultura – Cassian Maria SPIRIDON, directorul revistei Convorbiri literare, Iaşi.
Universitarii noştri nu înţeleg mai departe de Nichita Stănescu şi, de multe ori, nici la el nu ajung. Profesoara unui liceu din Iaşi le-a spus elevilor că revista Convorbiri literare a apărut pe vremea lui Eminescu şi că astăzi ea nu mai există.
SPP-ul are un buget mai mare decât cultura, de unde noi înţelegem că este mai important pentru guvernanţii noştri. Vom ajunge să avem o populaţie de cretinoizi, de oameni care se uită la televizor. Asta dacă nu vom fi un popor care lucrează în străinătate.
* Nu avem oameni potriviţi la conducerea Uniunii Scriitorilor – Adi CRISTI, poet, Iaşi.
Cum funcţionează centrele culturale româneşti din străinătate? Eu, deşi sunt scriitor, nu am fost primit – cazat – la Centrul Cultural din Tel Aviv. De fapt, acolo, în locul bibliotecii de carte românească nu am văzut decât rafturi goale. Stăm mai bine în ţară? Statistica arată că numai 15% din populaţie cumpără 5 cărţi pe an şi că producţia de carte a scăzut de anul trecut şi până acum cu 40%. Iar în breaslă se vede că nu avem oameni potriviţi la conducerea Uniunii Scriitorilor.
* „Identificaţi actanţii care determină incipitul toamnei”… – Valentin TALPALARU, prozator, Iaşi.
Manualele de limba şi literatura română editate pentru elevi sunt nişte afaceri, iar Uniunea Scriitorilor nu intervine la Ministerul Culturii, pentru că Nicolae Manolescu, preşedintele ei, este autor de manuale!
Dar să vă dau o frază din aceste manuale: „Identificaţi actanţii care determină incipitul toamnei în poezia Lacul de Mihai Eminescu”. Dumneavoastră aţi înţeles ceva? Cu păsăreasca asta se predă literatura română.
* Literatura maghiară…– Aura CHRISTI, redactor-şef la Contemporanul – ideea europeană, Bucureşti.
Anul acesta am lansat „Apelul pentru salvarea culturii române”. Nicolae Manolescu, preşedintele U.S.R. a spus că „acest apel este o tâmpenie”. Nu are importanţă că e semnat de 700 de scriitori…
70% din banii acordaţi pentru carte de Ministerul Culturii sunt pentru literatura maghiară.
* Radu VOINESCU, director revista Diagonale, Buzău.
Cred că noi trebuie să alfabetizăm nu doar elevii şi studenţii, ci şi pe unii dintre profesori. Să le trezim dragostea pentru cultură. Dar nu să facem ca profesorii de matematică, pentru că ei le dau copiilor probleme de rezolvat până şi în vacanţă.
* Ion TOMESCU – preşedintele APLER, Bucureşti.
Ministerul Culturii a fost invitat în fiecare an la Galele APLER. Acum ne-a spus că este campanie. Însă ei au finanţat totuşi Galele. Un sponsor important este şi Primăria Câmpina; şi Consiliul Local Câmpina. Primarul, Horia Tiseanu, ne-a fost de mare ajutor.