* Oportuniştii abili speculează mai puţin minciuna ca atare, cît complexitatea adevărului, care fiind, după spusele lui Goethe, “un diamant ce nu străluceşte doar pe o parte, ci pe un mare număr de laturi”, poate intra astfel în jocul minciunii.
* Dumnezeu e totdeauna stîngaci, demodat, provincial. Dumnezeu se uită cu un pic de ironie la aspectele abilităţii, ale modei, ale vieţii “civilizate”.
* Glorioasa ignoranţă sfidătoare, de la analfabetismul lui Carol cel Mare la agramatismul lui Salvador Dali, care folosea, zice-se, în cele patru limbi în care scria, o “ortografie fonetică”. Cît de sfioasă e, în comparaţie, ignoranţa, din raţiuni de cucernicie, recomandată de Sfîntul Francisc d’Assisi!
* Orice pitoresc implică o impuritate.
* Adevăratul mincinos minte doar pe alţii, rămînînd lucid. Cel ce se minte şi pe sine e deja un visător.
* Trupul epuizat de suflet e incredul faţă de sufletul epuizat de trup.
* Nedreptatea are întotdeauna un fond de vulgaritate. Chiar în lipsa justiţiei, ea s-ar cuveni respinsă la un control al bunului gust.
* “Cine cîntă în grup îşi va băga, atunci cînd i se va cere, fratele în închisoare” (Henri Michaux).
* Autorii mediocri beneficiază de o categorie de cititori prefabricaţi. Marii creatori sînt siliţi a-şi pregăti ei cititorii care să-i recepteze.
* Orice imitaţie implică o doză de infantilism.
* Spre norocul său, aliaţii îl cunosc mai puţin decît duşmanii.
* Nu totdeauna cei ce servesc o cauză de bun simţ sînt oameni de bun simţ.
* Precum între bine şi rău, numai Dumnezeu ar putea face o distincţie ultimă între inteligenţă şi prostie.
* Indiferent dacă ne convine sau nu, locurile comune rămîn marile depozitare ale misterului, aşa cum a încercat a demonstra un spirit sagace. De altfel, prin răspîndire, imitaţie, didacticism, toate creaţiile tind spre locul comun care e, în acelaşi timp o degradare şi o înnobilare.
* Eşti complice cu tine însuţi prin naştere.
* Noul este îndeobşte mai îndrăzneţ decît vechiul. În beţia afirmării sale, încearcă a lua în stăpînire şi lucrul cel mai primejdios din lume, iluzia.
* Inspiraţia trece obligatoriu prin sterilitate, aşa cum apa de ploaie străbate stratul de humă uscată, înainte de-a adăpa rădăcinile.
* Gîndurile tale n-au reguli, ci doar o respiraţie aidoma unui trup viu.
Jocul minciunii