Apel pentru salvarea culturii române vii * 2009

Stimate Domnule Prim-Ministru,

În septembrie 2006, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), membru al Federaţiei Editorilor şi Distribuitorilor de Carte din România (FEDCR), a sprijinit Apelul pentru salvarea culturii române vii, lansat de revista Contemporanul. Ideea Europeană, condusă de acad. Nicolae Breban, şi de Fundaţia Culturală Ideea Europeană, Apel semnat de peste 900 de personalităţi din întreaga lume, atrăgând atenţia opiniei publice asupra modului incalificabil, barbar, în care este tratată cultura scrisă în România. Din nefericire, situaţia este departe de a se redresa; din contră, lucrurile se agravează din ce în ce mai mult, astfel încât cultura scrisă – prin care s-a conservat de-a lungul secolelor identitatea poporului român – este tratată cu vădit dispreţ, aplicându-se în continuare o liberalizare brutală, nenuanţată, într-un domeniu vulnerabil şi esenţial pentru un popor cum e cultura scrisă. România e singura ţară din Estul Europei, dacă nu chiar din lume, în care privatizarea a început cu domeniul culturii. Cum se manifestă, la modul concret, nepăsarea guvernanţilor faţă de cultura română vie? E vorba, în primul rând, de bugetul alocat culturii: un buget incalificabil, de 0,19 % din PIB, care urmează, după ştiinţa noastră, să fie diminuat. Precizăm că această măsură va avea consecinţe dramatice asupra destinului culturii române scrise. Până în prezent, Guvernele României au arătat faţă de cultura scrisă o atitudine cu care nu putem fi de acord.
În străinătate există o lege a sponsorizării eficientă, funcţională. Cu mult timp înainte de venirea crizei, în Franţa, de pildă, au fost luate măsuri de protecţie inclusiv a culturii scrise. În România însă tot, aproape tot ce s-a întreprins la nivel guvernamental parcă ar fi fost gândit dinadins ca ea, cultura scrisă, treptat-treptat, să dispară. În timpul negocierilor privind stabilirea bugetului cutărui sau cutărui minister, cuvântul „cultură” nici nu este pronunţat. Atitudinea sfidătoare a guvernelor care s-au perindat la putere după 1989, ne face să vă solicităm imperios: revederea drastică a atitudinii Guvernului României faţă de cultura scrisă; alocarea unui buget de 2 % din PIB culturii (suma de 0,19 % alocată este, spuneam, incalificabilă, şi va prejudicia irecuperabil domeniul culturii scrise; argumentul „nu există bani pentru cultură”, „e criză mondială” este jenant); revederea Legii sponsorizării, care la ora actuală e departe de a încuraja sprijinirea literaturii române vii; scutirea de impozite pentru drepturi de autor a membrilor Uniunilor de Creaţie (un model, în această ordine de idei, este Irlanda); inversarea proporţiei dintre bugetul alocat Direcţiei Patrimoniu a Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional/MCCPN şi cel alocat culturii scrise în favoarea literaturii/culturii scrise (e ştiut că circa 75% din banii alocaţi culturii revin susţinerii patrimoniului; este de la sine înţeles că scriitorii români nu se opun salvării patrimoniului naţional, cu condiţia ca sumele alocate să nu împieteze, atât de grav cum au făcut-o până în prezent, asupra literaturii române); sprijinirea prin MCCPN a programelor destinate culturii scrise: editarea celor mai reprezentative reviste de cultură din teritoriul naţional, programe de editare de carte românească, traduceri din scriitorii români în limbile de circulaţie, turnee, conferinţe naţionale şi internaţionale, lecturi publice etc. Solicităm imperios ca literatura vie – prin care s-a conservat tradiţia de structurare a statului român modern şi prin care se susţine identitatea naţională azi, în plin taifun al globalizării – să nu mai fie tratată laolaltă cu divertismentul, artele spectacolului, dansul, arte nelipsite, de bună seamă, de importanţă. În consecinţă, cultura scrisă să aibă un capitol de buget separat. Sunt măsuri stringente. Fără acestea supravieţuirea culturii române vii este imposibilă. Prin noi, prin marile valori româneşti, ţara noastră, în timp, poate să-şi schimbe imaginea în lume, care, se ştie, este, la ora actuală, negativă. „Noi” înseamnă cărţile noastre. Tablourile, sculpturile, spectacolele noastre. „Noi” înseamnă revistele naţionale: Contemporanul, Convorbiri Literare, România literară, Timpul, Steaua, Familia, Vatra, Manuscriptum, Dacia Literară, Cronica, Viaţa Românească, Poesis. Şi altele. „Noi” înseamna editurile noastre. Toate aceste instituţii sunt la limita subzistenţei, a dispariţiei. Îndemnăm la solidaritate colegii din presă, Radio şi TV. Numai fiind solidari, vom deveni puternici.
Aşteptăm o reacţie scrisă din partea dvs., aşteptăm să vă conformaţi promisiunilor şi programelor făcute înainte de alegeri.

Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCR)
Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)
Asociaţia Revistelor şi Publicaţiilor Europene (ARPE)
Fundaţia Culturală Ideea Europeană
Fundaţia Libra
Revista Contemporanul. Ideea Europeană
Convorbiri literare, Cronica, Editura Timpul