Prolificul scriitor Florentin Popescu, născut la 3 aprilie 1945 în localitatea Lera-Chiojdu, judeţul Buzău, nu a obosit. Paleta sa de preocupări literare este vastă şi dovedeşte că nimic nu-i este străin în acest domeniu, pornind de la poezie, proză, reportaj, monografii, memorii etc.
Bogata experienţă la revistele „Viaţa Studenţească” şi „Amfiteatru” îl ajută să exploateze orice informaţie cu valoare de document, iar volumul „Un mesteacăn rătăcit în câmpie” confirmă acest lucru. Structura volumului ademeneşte cititorul, îl determină să locuiască în amintirile autorului şi constată că descoperă, de fapt, confortul propriilor amintiri.
Breasla scriitoricească este nostalgică şi, din această cauză, chiar şi amintirile mai puţin plăcute sunt evocate de dragul întregului. Florentin Popescu este însă un scriitor fericit. Face incursiuni în memorie şi descoperă universul pur al copilăriei, zbuciumul sufletesc al ruperii de satul natal, adolescenţa cu primul fior erotic surprins într-un poem, toate sub semnul echilibrului interior şi al conştiinţei că aceste avataruri duc la împlinire. Nu-ţi vine să-i întrerupi discursul evocator ci, mai degrabă, intri în capcana sa, regăsindu-te.
Florentin Popescu îşi „vinde”, cu ingeniozitate gazetărească, amintirile. Răsfoind cartea înainte de a o citi, descoperi câteva jaloane care îţi promit satisfacţie. Nici nu realizezi când depăşeşti locurile comune ale lecturii şi accezi în studiul profund al formării intelectuale şi al maturităţii. Întâlneşti nume cu rezonanţă ale literaturii şi eşti obligat să încetineşti ritmul. Vrei să locuieşti într-o lume în care au zăbovit simbolurile spiritualităţii. Realizezi că ele au existat, iar fiinţa lor a devenit substanţa însufleţită a legendelor. Autorul „mesteacănului rătăcit în câmpie” ne restituie aceste legende. El este Florentin Popescu.