Autorul încearcă să transforme întâmplările de toate zilele, în poezie. Cuvintele curg dintr-o matcă nesecată. „Femeia din creierul fiecăruia” are, pentru el, o semnificaţie anume. Ne credem dumnezeu, fără să ştim, până când coapsa colegei noastre – aşa spune autorul, dă buzna în ochiul nostru şi ne smulge din starea de dumnezeu – poemul de început.

Cam aceasta este prima impresie la deschiderea cărţii „Femeia din creierul fiecăruia” semnată de Aurel Udeanu, carte apărută în 2008, cu o copertă interesantă semnată de Ligia Maor, la Editura Brumar.
Trupul femeii este pentru poet un prilej de adevărat studiu: „fiecare încorporează în huma sa/câtă veşnicie poate” – vezi poemul de la paginile 8-9. Nu se sfieşte să intre în sordid, cu inspiraţia, până la cele mai mici amănunte, în poemul am făcut piaţa cu tine. El aşază, cu nonşalanţă, puritatea câtorva poeme, puţine la număr, lângă gregar. Contrastul poate fi izbitor. Femeia/iubita râvnită este văzută în diferite ipostaze: goală sub duş, prin iarba verde cu picioarele desculţe sau ca o viitoare masă pentru viermi (paginile 11-15).