Biografia şi, mai ales, bibliografia poetului şi criticului literar Vladimir Streinu cuprind o sumă importantă de necunoscute care se cer imperios a fi clarificate, spre a-i completa efigia de autentic exeget al literaturii naţionale.
Tânărul Vladimir Streinu, se cuvine să precizez ab initio, este mai puţin cunoscut, chiar şi biografilor săi, care nu au avut răbdarea necesară unei cercetări ample privind lecturile criticului, colaborările sale la toate revistele literare, culturale şi politice ale epocii pe care a parcurs-o, precum complet neglijată e şi receptarea critică a operei de început a celui care a impus un stil inconfundabil în teoria, estetica şi critica literară interbelică.
Gândurile acestea, triste, mi-au fost sugerate de cercetarea integrală a revistei Viaţa literară (1926–1938; 1941), condusă, iniţial, de George Murnu, iar apoi, de poetul, prozatorul şi publicistul I. Valerian, care au deschis, larg, paginile tânărului, foarte tânărului Vladimir Streinu, care debutase, în critica literară, la vârsta de douăzeci de ani, într-o revistă din provincie.
Istoricul literar George Muntean (n. 1932 – m. 2004), un excelent cunoscător şi editor al operei lui Vladimir Streinu, din care a izbutit să publice doar trei tomuri de Pagini de critică literară (1974, 1976, 1977), impune o selecţie, arbitrară, neincluzând un număr însemnat de articole, eseuri şi note literare, care ar fi întregit, esenţial, imaginea tânărului critic.