Soarta a făcut să mă nasc în casa fratelui lui Vladimir Streinu, Anton Iordache, transformată atunci în dispensar, iar peste 18 ani, primul meu serviciu, de contabil, să se desfăşoare în aceeaşi cameră. În interval, în drum spre şcoală, deseori priveam (cu câtă emoţie!) pe geamuri în interiorul Casei memoriale Vladimir Streinu, la cărţile şi tablourile de acolo (nu s-a schimbat nimic, Casa e tot închisă pentru eventualii vizitatori). Nu am luat parte (eram prea mic) la reuniunile organizate de către prof. Vasile Fălcescu prin Societatea culturală Vladimir Streinu din Teiu (la care au participat Şerban Cioculescu, Edgar Papu, George Muntean, Eugen Simion ş.a.), dar îl ascultam acasă pe tatăl meu cum dădea citate din Cioculescu (imitându-i perfect vocea). Abia în liceu am citit şi cumpărat primele cărţi din cele publicate de marele critic Streinu, cărţi pe care le… exploatam la maximum când îmi scriam comentariile literare!!! Inevitabil, în luna iunie 1990, când am editat, la Teiu, o revistă bătută la maşină, Viaţă şi gând, pe prima pagină am pus poezia Fântâna sufletului meu. În curând aveam să o cunosc bine pe cumnata criticului, Maria (Bichia) Iordache, când  îşi redobândise, după o viaţă, casa tinereţii, apoi pe fiica lui Vladimir Streinu, actriţa Ileana Iordache, pe alţi membri ai familiei.
Interesul meu pentru viaţa şi opera marelui consătean a crescut de la an la an. Am publicat, din când în când, câte ceva, în Argeşul liber, Săgetătorul şi, îndeosebi, în revista Argeş. Ideea organizării concursului de critică şi istorie literară mi-a venit în momentul în care am văzut, sub semnătura unui prestigios poet local, cum era caligrafiat, repetat, numele lui Streinu – Străinu!!! Incultură de provincial, vai. În reviste centrale aveam să aflu şi alte inexactităţi, dovadă a necunoaşterii vieţii şi operei celui în cauză. Ştiam de comunitatea streiniştilor, eu însumi participasem la unele manifestări, dar mi-am dat seama că pentru a avea o integrală a operei lui Vladimir Streinu, ca şi pentru atragerea unor foarte tineri cercetători, trebuie făcut ceva mai mult. Succesul primei ediţii m-a determinat să mergem mai departe. Am avut bucuria de a primi din ţară foarte multe texte pentru concurs. Doamna Ileana Iordache (un model de dăruire şi militantism al unei fiice pentru promovarea imaginii reale şi complete a tatălui) mi-a oferit ceva special spre publicare. Sper ca aceste Caiete şi concursul să provoace acea reîntoarcere atât de necesară astăzi la opera streinistă!