Eseuri despre limite tragic-existenţiale
şi „minoritarism“

Deosebit de interesanta problematică a lucrării valahului / românului voivodinean, Slavco Almăjan, Rigoarea şi fascinaţia extremelor (Panciova / Serbia, Editura Libertatea, 2007; pagini A-5: 408), o carte a „stărilor spectrale“, a unor fascinante, socio-cultural-imagologice „geometrii“, se lasă „radiografiată“ paradoxist chiar dintr-un imperios Cuvânt înainte, al primei secţiuni, pe care autorul şi-l îngăduie din dorinţa irepresibilă de a fi cât mai limpid încă de la început: «Lucrarea de faţă pune în focarul atenţiei problema fenomenului minoritar văzut din aproape. În cazul nostru ne interesează minoritarul român din Voivodina, sfera experienţelor sale individuale, cu precădere aspectele literare şi artistice, a contradicţiilor, precum şi dimensiunea intrinsecă şi capabilă de a exprima diversitatea, sensurile şi valorile dominante ale existenţei. Deschide cartea de două ori: întâi vei afla o serie de întrebări fără răspuns, apoi vei găsi unele răspunsuri care de mult îşi aşteptaseră întrebările…» (p. 7).