spirt pe inima ta

femeie consecinţă a lucrurilor de jos
din scăparea celor de sus
tu eşti mai înaltă decât munţii
dar nu mai frumoasă
mai rece şi mai sălbatică decât ei
mai plină de cai în galop
înghesuind boabe de soare-n zăpezi
tu eşti fericită când naşti prima oară
distrusă apoi
când muntele se bucură
de o piatră nouă
şi noi ne bucurăm
tu vrei să ai umbră doar pentru tine
şi să se facă aureolă
din cap până-n picioare
aureolă de copiii mici care se zbat
atârnaţi pe lanţuri de aur
vrei să vorbească în locul tău Dumnezeu
cu gură de foc
şi tu să-ţi apleci numai
treptele umerilor
femeie porţi limba de piatră
cu legea scrisă
şi tu însăţi
te lipeşti înfrigurată de munte
şi vă iubiţi
ca pietrele