Festivalul de carte satirică „Vasile Militaru”, ediţia a II-aCând e de râs şi se dau premii!
Uite aşa, pe nepusă masă, în ziua de joi şi vineri, adică 22 şi 23 mai, floarea cea vestită a scriitorilor de carte satirică a sosit la Piteşti. Au venit de pretutindeni nu numai să participe la un dublu festin la nea Gogu – adică la Restaurantul Carmen -, sponsorizat de Consiliul Judeţean, ci şi să ia parte la dezbaterile şi premierea ce au avut loc în cadrul Festivalului Naţional de Carte Satirică Vasile Militaru.
Înainte însă de a vă introduce în atmosfera fierbinte şi spumoasă a celei de-a doua ediţii trebuie să vă spun că prima ediţie a fost organizată în toamna lui 2005 de scriitorul de proză satirică şi umoristică George Rizescu, cu de la el putere şi pe bani privaţi. Din dragoste de Vasile Militaru şi de opera sa, George Rizescu s-a decis (şi a reuşit până acum) să-l scoată pe marele fabulist Vasile Militaru în prim planul literaturii române şi aşezarea sa pe soclul ce i se cuvine în galeria creatorilor de gen. De asemenea, conform declaraţiei iniţiatorului acestui festival, „s-a dorit să se sporească prestigiul creatorilor de carte satirică contemporană”. Conform obiceiului românesc „când e bine e de mine”, la ediţia a II-a a sărit mult popor să pună umărul deoarece s-a dovedit un lucru bine făcut, cu succes la public, de talie naţională şi aer de unicitate. De aceea drăcosul şi năbădăiosul de George Rizescu a ţinut-o morţiş că „nu introduce epigrama în festival pentru că sunt tot felul de festivaluri de epigrame prin ţară, unele mai siropoase şi mai răsuflate decât altele”. Ca să-l pârăsc bine mi-a zis la telefon că el o ţine pe-a lui şi „rămâne credincios prozei scurte, nuvelei şi romanului scurt, precum şi prieteniilor lungi”. Scuzaţi ultima sintagmă, e de la mine! Dixit!
Fiind un festival de satiră vă rog să-i iertaţi autorului aceste rânduri inflexiunile frazei şi umorul involuntar pe care îl va trezi în unele situaţii. Aşadar, cu Rizescu înainte şi la cea de-a doua ediţie, dar având alături de el pecetea grea şi neonorată (prin numărul mic de membri, din 43 fiind prezenţi doar vreo … şapte!) a Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România, în frunte cu criticul Nicolae Oprea, preşedintele juriului, care a muncit din greu să acorde premiile (unii membrii ai juriului soseau să ia cu snopul cărţile trimise de autori chiar în ziua de marţi de dinainte de festival).