Basm
(1)                    

Trec fiare pe poteci, au răsuflarea mea
în piepturile lor, le-aud suflarea năvălind
pe luna încleştată-n iaz, le văd zăporul
ochilor curgând şi în icoane, adăstând
şi în lumina dintre copaci,
de parcă lumina grotă ar fi.

În apa ochilor lor tremură cele văzute
de mine, în balele lor – giuvaiere ciudate     
lucesc săgeţile trase în vânt.
Cum stau, mursecând între pleoape
imaginea mea, barbare imnuri şi litanii
ţesând peste copaci cu răgetul!

Aş întinde arcul şi aş trage
în aceste fiare ciudate,
le-aş pune-n totem să trudească
cu albastre sudorile lor!