Alexandra-Emilia BUCUR

Celălalt
    
    la celălalt capăt al celuilalt
    
Azi ai hotărât să-ţi numeri membrele gândurilor
ce-ţi furnică conştiinţa
Şi coboară spre tălpi parcurgând materia omului
în grabă
Ca o răsfoire în lumina unui bec cu lumină roşie.
Tălpi şi idei,
Le înnoadă de pământ uneori şi ideile se joacă
cu adâncimea de doi metri.
Vocile pe care le auzi din urmă te determină să vezi
Încă o formă în interiorul corpului  celui de lângă tine,
Ce treptat la întuneric devine o radiografie.
Observ fiecare cuvânt, ce contur are tumoarea în corpul
Ce-ţi ţine companie de câteva zile,
În aceeaşi cameră, ca să nu-ţi mai fie frică de întuneric.
Doi oameni pot învinge întunericul
coborând în sinele comun.
Acela niciodată nu strigă ca să extirpe
tumorile semantice maligne.
În celălalt roiesc de câteva ore forme
care se multiplică virulent,
Gândurile lui încearcă să-şi găsească cuib în altul
Când trupul gazdă se va dematerializa
Scurgându-se spre uşă ca să treacă vama.
Gândurile în roirea aia sfredelesc marginile,
Sapă gropi rotindu-se în jurul lor, pe loc.
Roirea asta din altul îţi absoarbe raţiunea
în gropile celuilalt