mărturie

inima pulsează în creier îmbrâncită pe scări,
în întunericul cu ochi de sticlă al vârstei mele,
pansament pe rănile dimineţilor mahmure este
femeia gonflabilă pe care nu o doare niciodată nimic.

(bărbatul rezolvă totul cu biciul înroşit
în propria-i neputinţă )

în locul acela am iubit, priveam de pe terasa Arcade
ferestrele înalte, luminate, nu , nu aveam bilet de intrare,
accesul interzis ,adierea respiraţiei mele
era muşcătura unui monstru,
îşi lustruia zâmbetul cu cârpa ipocriziei
în timp ce sufletul îi intrase în putrefacţie,

al treilea martor a fost Dumnezeu.