sinteză prerafaelită

fereastra de sticlă verde ca faţa unei mlaştini
pe alocuri ochi pe aripi de fluture nuferi
albi şi galbeni ţestoase la colţuri
prietenul meu gregor samsa nu se mai
trezeşte din vis la margine gustav klimt
în mantaua de aur cu o pisică în braţe –
privirea ei fixează gândacul

astăzi nimic auriu totuşi
trec rânduri rânduri muncitorii
spre pieţele umede cu borduri
de jandarmi şi femei cu sacoşe
dar lupta cea mare s-a terminat
nu se mai scriu poeme invectivă
doar melancolia unei dimineţi ploioase
pe pleoapele plânse
cadavrul zilei de ieri abandonat
în parc pe băncile rupte între zdrenţele
muzicii militare din veacul trecut

astăzi nimic auriu
numai mirosul de cartofi prăjiţi
imprimat în capoate rufe cenuşii
la uscat în balcoane zidul crăpat
al căminului şcolii de fete şi
paznicul plecat să se-mbete
porţile infernului larg deschise
nu mai tentează pe nimeni
pentru ce să mai treci dintr-un loc în altul
să vezi încă o fărâmă de dezastru?
astăzi nimic auriu şi nimic albastru
regele a murit! trăiască regele!