***
Sono ortica tra le messi
ove un peso languido non mi cinge;
sono sabbia sul selciato
che un carro solca al cavalcare;
pelle ruvida al ritorno
dove il sole è fiele e punisce le mie membra;
ma penso a quella pietra svellersi al contrasto
per il troppo ostro,
per il grande astro.

Sunt urzica dintr-o recoltă
unde o durere lâncedă nu mă cuprinde;
sunt nisip pe dalele
pe care un car îl brăzdează în trecerea sa;
piele aspră la întoarcere
unde soarele este fiere şi pedepseşte membrele mele;
dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastului,
din cauza vântului,
pentru marele astru.