Eldorado 1)
de Edgar Allan Poe – 1849

Singur sub cer,
Un cavaler,
Prin zi şi prin noapte,
Cale bătând,
C-un singur gând,
Eldorado-ul să-l caute.

Se trezi nins,
De ani cuprins,
De gând greu împovărat;
C-a mers şi-a mers,
Cu-ndemn de viers,
Căutând locul minunat.

Slab şi pierit,
S-a întâlnit
C-o umbră călătoare –  
– Umbră, tu ştii
Unde o fi
Eldorado-ul sub soare?

– Dincolo de munţii
De pe lună,
Jos în Valea Umbrelor.
Nu te lăsa,
I-a spus umbra,
– De-Eldorado de ţi-e dor.

Nota 1: Având probabil ca sursă de inspiraţie vestita “goană după aur” înspre California, fenomen care prin sine dezvăluia caracterul corupt al firii umane, acest scurt poem al lui Poe, compus în dificilul metru baladesc, se-ncadrează în tema mai generală a multora din poemele sale, temă care pune în contrast o lume ideală, cu valori inaccesibile spre care personaje exemplare tind fără succes să ajungă, cu lumea reală, contemporană sau nu, în care omul apare ca o fiinţă “căzută”, cu preocupări meschine.