Poeme haiku  
de Ban’ya Natsuishi

Masayuki Inui (pseudonim Ban’ya Natsuishi), s-a născut în oraşul Aioi, Prefectura Hyogo, Japonia. Din 1992 este profesor la Universitatea din Meiji. În 1998, a fondat împreună cu Sayumi Kamakura revista trimestrială de haiku Ginyu, la care este redactor-şef. Este preşedinte al World Haiku Association. Într-un text din volumul A future waterfall / O viitoare cascadă, scria: „La peste trei sute de ani după Basho, încerc să creez altfel de haiku, surprinzînd tradiţiile şi fenomenele lumii”.  
Într-o convorbire cu Ban’ya, pe care am publicat-o în revista „Kadō”, îmi spunea: „Haiku este esenţa oricărei poezii.[…] în zilele noastre haiku japonez nu e numai haiku. Chiar şi printre haiku japoneze unele sunt universale, altele sunt japoneze, locale.” În viziunea sa, occidentalii au fost atraşi la haiku mai ales de forma şi puterea de sugestie. „Unii imită haiku-ul clasic, fără să ştie ce înseamnă cu adevărat.” Şi: „haiku nu surprinde doar un moment, ci mai mult de două. Fiecare clipă e totodată simbol sau metaforă a altor clipe”.  
Într-un secol în care toate par a fi semnificative şi lipsite de înţeles în acelaşi timp, haiku înseamnă, în viziunea sa, şi pacea (reflectă liniştea, lucrurile bune), şi durerea (războiul). Într-un articol din „Ginyu”, numit Chiar pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul prin haiku?, scria că răspunsul ar fi „da” şi „nu”. Şi că nimeni nu poate înţelege haiku în traducere, ar trebui să înveţe japoneza ca să îl poată cu adevărat aprecia, pornind de la ideea că adesea traducătorul e concentrat pe formă, amintind că sunt multe cuvinte japoneze fără corespondent în altă limbă. Dar, prin traduceri, conchide că există posibilitatea să aibă locul adecvat în toate limbile: „Dacă adevărata poetică a haiku-ului va fi cunoscută în mai multe ţări, va fi tot mai mult acceptat şi va da naştere la veritabile poeme scurte cu substanţă poetică naţională şi de apreciere internaţională. Aceasta e şi idealul meu pentru Lumea Haiku”.