Fără organizatorii de manifestări,  viaţa literară ar fi ternă

Mă întreb serios ce s-ar face scriitorii români (îndeosebi poeţii, care pot fi invitaţi la un recital public; cu prozatorii sau dramaturgii sau eseiştii e mai greu, n-am auzit să aibă parte de recitaluri ale lor) fără organizatorii unor manifestări literare din ţară! Luna trecută pomeneam aici de Corneliu Antoniu cu Zilele revistei Antares, la Galaţi: au trecut anii şi a impus o formulă de manifestare literară, cu bani puţini, unde vin nu numai poeţii să se asculte între ei (fie şi într-o croazieră pe Dunăre, la Brăila). Ar fi ternă viaţă literară fără ei. Nu s-ar mai conştientiza că există scriitori în viaţă fără aceste manifestări cu zeci de invitaţi. Fiindcă de cărţi originale şi de reviste literare scoase de scriitori nu se mai prea apropie nimeni, public (lansările lor sunt egale cu zero). Înainte de Revoluţie, scriitorii, dacă e să mă refer la cei din Bucureşti, se mai întâlneau la „restaurantul scriitorilor” (e mereu pomenit de istoria literară, mai ales de boemă; restaurantul era la Casa Monteoru; între timp, acest restaurant a dispărut, s-a închis definitiv, scriitorii şi-au mutat paharele la grădina şi în pivniţa MNLR sau la „Boema 33”, cum aud că i se spune unei bombe oarecare, care e în drum spre MNLR şi spre sediul USR, pe bulevardul Dacia). Sau se mai întâlneau la casa scriitorilor de la Neptun (dacă erau membri ai USR, sau erau în graţiile conducerii USR-PCR; la această casă azi mai degrabă merg rudele scriitorilor; a apărut în 2012 o carte aparte cu evocările unei părţi a scriitorilor ce au fost aici, carte pusă la cale de fiica lui Nelu Oancea, Ozana, sociolog). Sau se mai întâlneau la câte un cenaclu sau la un colocviu (rămâne de referinţă cel de la Târgu Neamţ, organizat de Daniel Corbu), dacă nu erau interzise, sau la câte o manifestare literară tip Salonul literar Dragosloveni din Focşani-Vrancea (dispărut după Revoluţie, după moartea organizatorului Puiu Siru) sau Concursul de creaţie ”N. Labiş” de la Suceava (perpetuat în formulă critică semnificativă de organizatorul Carmen Steiciuc). După Revoluţie au apărut manifestări literare-reper, de tipul celei de la Satu Mare, datorate în exclusivitate lui George Vulturescu şi revistei lui, Poesis (ele au două ediţii de la o vreme şi sunt însoţite de premii), cu o regularitate de invidiat. La Botoşani însă au continuat Zilele Eminescu (ajunse la ediţia XLIII anul acesta) şi Concursul „Porni Luceafărul…” (ediţia a XXXI-a în 2012) – organizator, Gellu Dorian, care a reuşit să impună, la nivel de lux, ediţia de iarnă a Zilelor Eminescu (naşterea poetului, 15 ianuarie), cu Premiile pentru poeţi Opera Omnia (Premiul Naţional de Poezie) şi Opera Prima, şi ediţia de vară (moartea lui Eminescu, 15 iunie): concursul pomenit şi recitalurile revistei pe care o conduce, Hyperion. Las la o parte contribuţia lui Gellu Dorian la impunerea Memorialului Ipoteşti. În plus, Gellu Dorian a inventat Congresul Naţional de Poezie (ţinut la doi ani). I-am lăudat mereu vocaţia, fără Gellu Dorian poeţii de valoare n-ar fi avut parte nici de Premiul Naţional de Poezie şi nici de invitaţiile la recitalurile de la Botoşani-Ipoteşti-Mănăstirea Putna (la bustul lui Eminescu)… Au apărut şi alte manifestări literare anuale, să mă refer la cele ce mai sunt şi azi organizate şi la care am fost invitat şi eu, motiv să am habar de ele: la Iaşi (organizate de Lucian Vasiliu, cât a fost directorul MLR, apoi de Daniel Corbu; dar şi de C.M. Spiridon, la Convorbiri literare), la Bacău (ale revistei Ateneu şi Avangarda XXII – Victor Munteanu), la Oradea (ale revistei Familia; imediat după Revoluţie era la Oradea Festivalul internaţional de poezie organizat de Ioan Ţepelea, Dumnezeu să-l ierte!) sau la Bucureşti (Maratonul de poezie şi jazz, organizat de Dan Mircea Cipariu; tot el a inventat „Trenul Regal”, cu poezie itinerantă). Sunt manifestări literare organizate şi în sudul ţării, la care n-am fost invitat niciodată, aud numai de existenţa lor: de la Concursul Tudor Arghezi de la Târgu Jiu, la Colocviile revistei Mozaicul din Craiova. A existat şi un Concurs ”Dimitrie Bolintineanu” la Bolintin Vale de zeci de ani, e adevărat, patronat şi de revista Sud (la care colaboram) – dar după moartea organizatorului, Constantin Carbarău, s-a închis. Au fost şi Concursul de debut editorial „Aurel Dumitraşcu” (care a impus lideri nouzecişti şi douămiişti), organizat de Adrian Alui Gheorghe, a fost stopat la un moment dat. Avea amploare şi Festivalul internaţional de poezie de la Deva, al Paulinei Popa, habar nu am dacă mai există… Observaţi, dau de fiecare dată numele organizatorilor manifestărilor literare – fără generozitatea lor, poeţii români n-ar fi ieşit din casă, n-ar fi avut idee de un recital sau o componentă turistică inclusă în programul lor. Ne scoatem pălăria în faţa organizatorilor! Care mai apar: de necrezut, e adevărat, la nivel restrâns (financiar), a avut loc anul trecut prima ediţie a Festivalului „Emil Botta” la Adjud, organizat de Paul Spirescu…