JOCUL  IEŞIRII  DIN  SFERA  CRITICĂ
SAU  RĂSCUMPĂRAREA  POETULUI

Există în viaţă o clipă, când plânsul ce se întoarce în rană devine vers, cântec, rugăciune. Atunci, cercul se închide şi lucrurile reintră în matcă ; viaţa transecende moartea – „păcatul de pe urmă al îndoielii” – eliberând firescul. Grăitoare în acest sens este cartea de poezii a domnului profesor Aurel Sasu (Elegiile răscumpărării, Editura : Eikon, Cluj-Napoca, 2011): „Atâtea focuri se sting/Şi-atât de departe sunt toate/Mă-nvaţă, iubito, din nou/Jocul ieşirii din moarte”.
Elegiile domnului profesor sunt mai mult decât o lecţie de viaţă : sunt un simbol al trecerii, al transformării, al reaşezării fiinţei în marele tot al creaţiei. „Zadarnic peste ape duhul / Se face trup luminii vii/Îmbrăţişări de haos – cerul / Urcând spre lumile pustii./Adâncul pe adânc chemând Aceleaşi răni murind egal / Precum în somn visând că uiţi/Drumul întoarcerii la mal”. Purtăm în suflet, cu fiecare vers, pe biblicul Iona şi închişi în noi înşine, ne simţim paradoxal tâlharii tâlhăriţi de prea multă materie ori de prea mult neant: „E ceasul catapetesmei întregi/ Departe-i paharul, dar plin/Ridică-l în chip de trofeu/Să-l beau ca pe-un dulce venin./ Îndreaptă-ţi privirea spre mare/Să frângem sfinţitele pâini/Baraba, îl vrem pe Baraba/ Spălarea cu lacrimi pe mîini./Mângâie-ţi noaptea şi plângi /Pune semne de doliu la porţi/Un ţipăt e lumea şi-n lume-i târziu/ Răstignirea când se trage la sorţi./…/ Deschide-te, noapte să intru/Să-mi caut în tine scăpare/Primeşte-mă, sfântă tăcere/Ca o dulce închisoare./ …/Zadarnic hotar e porunca/În lumină vedea-voi lumină/De-a pururi odihnă-ţi voi fi/Împrejmuită grădină./Toarnă petale-n pahar/Nu-i nimeni povara s-o poarte/Coboară nevăzută din cer/La cina lepădării de moarte”. Iubirea este prezentă aici ca un zbor fără graniţă, ca un transfer de energie divină capabilă să alăture sau să reintegreze timpul în veşnicie, prin resfinţirea omului. „Fă-ţi din trup o rugăciune/ Alb altar greşelii sfinte/Fă-ne să-nţelegem taina/Plânsului dintre cuvinte./…/Du-mă dincolo de tine/Fă-mă gând îngenunchierii/Fii altarului cântarea/Sfintei nopţi a învierii”.
Mesajul cărţii domnului profesor Aurel Sasu este un mesaj care atinge în profunzime „elegia vindecării” omului de păcat, prin tăcerea Crucii şi prin frângerea Trupului Sfânt la Cina cea de Taină. „Elegiile răscumpărării” sunt simbolul viu al elegiilor vindecării de moarte, a mersului pe ape şi a înălţării la cer a sufletului uman – o înălţare dăruită de Creator odată cu Taina Sfântă a Învierii.