Acest cântec e pătat cu blues

Croton, poisentia, bere fiartă,
pe lumânările rămase ard ziua,
scrum o fac. În seara asta
ne-am cuprins prima dată, Luna
abia încăpea între Marte şi Venus,
aveam şampanie, icre de morun,
sentimente. Aveam respiraţie.

Începuseşi să fii pielea mea, acum
când ştiu sunt mai sărac. Spun tare
nu mă pricep la composturi, într-o
viaţă anterioară am fost abanos.
Măicuţa cu pălărie de lână
presară nucşoară, şopteşte ceva
despre rădăcini prost înţelese.

Canarii stau chiorâş la mine,
altădată îmi luau vorba din gură.
Bătrâna schimbă tonul, zice
te-aş fi ţinut ca pe pruncul meu bun.
Eu? au început să-mi dea
hudojnicii vodcă, le scriu
cuvinte pe dosul pânzelor
să li se lege culoarea.

Mai treci pe la mine, păsările
nu mai vor, oamenii aduc zgomot.
Pe geamuri ninge, peste nepenthes
în suspensie ochi de cobalt,
mi-au căzut frunzele, mi-au crescut
clape murdare. Vin curând,
doamnă Marta, curând.