Râsul galben din adânc

Una dintre caracteristicele acestui nou volum al lui Gheorghe Iozbăşescu – Râsul galben din adânc, Editura Dacia XXI, 2012 – constă în structura ,,simfonică’’ a textelor. Noile poeme (greu de spus cât de noi, poetul procedând la reluarea cu felurite modificări a poeziilor din alte volume şi oferindu-le cititorilor vreo şapte sau opt antologii) sunt realizate în mai multe ,,chei’’ stilistice. Unele, precum ,,Animalul domestic’’, ,,Viziunea acelei seri’’, ,,Capul de vultur rebel’’, au o tentă alegorică. Din loc în loc, prin ţesătura ideatică răzbat imagini poetice revelatoare, profunde, şi formulări de un lirism viguros: ,,şi-atunci sap hotărât în masa de scris/ până ce dau de-o fântână/ cu apele decât mine c-o treaptă mai sus’’ (,,Podul de fier peste Trotuş).
Textul intitulat ,,Animalul domestic’’, alcătuit din patru secvenţe, este o alegorie care are ca punct de plecare ideea că în fiecare om sălășluieşte un animal domestic, ce tânjeşte după o altă condiţie, una de făptură liberă, şi pe care crivăţul, bătând noaptea, îl face să urle cu o mulţime de guri, din felurite motive. ,,Povestea’’ este colorată de o imagine şi mai bizară: aceea a găurii din pieptul naratorului: ,,în gaura din piept i-e frică/ să mai privescă/ să nu descopere acolo cum cineva/i-a modificat chipul şi nu-l mai cunoaşte’’.