PARADISUL LA ROMÂNI

Dan Botta n-a mai putut să publice eseuri despre cuvintele limbii române după ultimul război; nimeni nu s-a mai putut atinge de limbă din perspectivă filosofică, au apărut „specialişti” care lucrau după învăţătura tătucului Stalin, cel mai mare lingvist al tuturor timpurilor. A fost ce-a fost… iar să judecăm acum înseamnă să pierdem timpul: mai bine e să încercăm a reînnoda firul. Capetele de pod au rămas: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dan Botta iată că revine, şi el, din negura timpului cu adevărate studii monumentale, iar Constantin Noica a pregătit terenul acestei resurecţii necesare. Cum vom putea noi să facem legătura? Există un imens tezaur românesc de etimologii culturale care se constituie, de fapt, dintr-o adevărată arhivă a specificului naţional reflectat în limbă. Tradiţia a fost vie până la generaţia lui Dan Botta, apoi a amorţit în tehnicism iar astăzi trebuie să urcăm iarăşi către cultură, dar cu ştiinţă cu tot, cu acest tehnicism pozitivist în care ne aflăm.