Cercetarea istorică pare să nu aibă prea multe dubii în legătura acelei prime Paşti creştine: anul 29 sau, mai degrabă, anul 30; şi, probabil, 3 aprilie. Mulţi şi-au îndreptat atenţia către Giulgiul de la Torino, căutând să înţeleagă mai multe, să înţeleagă dacă, într-adevăr, este pânza în care Iosif din Arimatea şi Maria, Mama lui Iisus, i-au înfăşurat Sfântul Trup, înainte de a-l pune în mormânt.
În jurul acestui giulgiu, s-au depănat atâtea controverse, s-au perindat atâtea istorii, încât mulţi nu reuşesc să se urnească din aceea pe care a găsit-o mai confortabilă. Unii cercetători, victime ale unor scheme mentale insurmontabile sau ale insuficienţei ştiinţei, continuă să se raporteze la analize efectuate, în conditii improprii, cu mulţi ani în urmă, şi care plasau Giulgiul într-o epocă diversă de aceea pe care o acreditează Biserica şi tradiţia ei. Până la urmă, acele examene au fost revizuite şi corectate. Un lucru însă trebuie precizat, fără teama de a ne repeta: Biserica nu are nevoie de probe ştiinţifice de vreun anume fel, pentru a “dovedi” existenţa istorică a lui Iisus Hristos. Rezultatele ştiinţifice legate de giulgiul în care Domnul a fost înfăşurat îi poate ajuta pe unii, eventual, ca să depăşească inexplicabile inhibiţii ideologice legate tocmai de Giulgiul de la Torino, iar nu pe cele legate de (ne)credinţa lor în Dumnezeu.
Pe Giulgiu se află imprimată o dată, chiar dacă invizibilă cu ochiul liber, dar accesibilă cu ajutorul unor sofisticate instrumente ştiinţifice, o amprentă şi o certificare dincolo de orice dubiu, incredulitate sau îndoială. Literele «LIS» înseamnă – numismaticii o ştiu – “anul al şaisprezecelea”. Sau, mai exact: L = “anul”, I = “zece”, iar S (sau “stigma”, asemănătoare cu S) = “şase”. E vorba, aici, de anul al şaisprezecelea al împăratului Tiberiu, care corespunde cu anul 29 al erei creştine.